( 13 martie 2009...când mi-a surâs gingaş prima mea nepoţică, Nadine...)
E zvon de primăvară în tot albastrul zării,
Narcisa înfloreşte la tâmpla aşteptării,
Cald, albul de miresme îmi înfăşoară dorul
Ca tânăra mămică ce-mbrăţişează-odorul.
Se pregătesc petale să-nfeşe copilaşul
Venit ca dar din ceruri, zâmbind ca îngeraşul...
Când razele de soare dezmiardă ochişorii,
Trei lacrimi de mămică sărută obrăjorii.
Privesc cu drag minunea ce-n braţe se frământă,
Un zâmbet mă surprinde şi inima îmi cântă,
Se naşte-n mine dorul de-o largă-mbrăţişare,
Dar braţe de mămică fac taina mult mai mare.
Un gângurit de înger şi-un plâns ca de vioară
Răzbat în largi ecouri ce inima-nfioară...
Când mâna-mi tremurândă atinge obrăjorul,
Un muguraş de floare alină-ndată dorul.
Şi bucurii şi temeri încep să mă cuprindă,
O taină-nrourată vor inima-mi s-aprindă...
E lacrima minunii că-s mamă de mămică
Şi-i taina şi fiorul de-a fi din nou bunică....
Simt in versuri bucuria
RăspundețiȘtergereCe oglindesc brateţele descise
Pentru Nadine, nepoţica
O narcisă între narcise
Alături îl văd şi pe bunicul
Cintind psalmi din Sfânta Carte
Ştergându-ţi ochii înrouraţi
Cu un cald sărut pe frunte
Văd cum inima îţi cântă
Bunicuţă, bunicuţă!...
Si nu mai pot decât a-ţi spune:
Să te bucuri de micuţă!
Am mai învăţat ceva: Când e furtună şi soarele întârzie să apară, el vine pregătit cu un curcubeu, sau două - unul pentru cer şi unul pentru seninul privirii înrourate...!
RăspundețiȘtergereCum să-ţi mulţumim, frate preaiubit
Pentru versul tău ce ne-a fericit!
Ştim că ne iubeşti...eşti un dar de sus,
Un poem de crini Domnului Iisus!
Mulţumim, Sorin! Fii binecuvântat de Domnul nostru preaiubit!