vineri, 21 noiembrie 2008

Mama

( 21 Noiembrie 1974,
Mama, păşea peste pragul Bisericii Biruitoare...)


Cine inima-mi încălzea,
Când dor amar mă cuprindea?

Mama ce m-a legănat
Şi “nani, nani”, mi-a cântat!

Noaptea venea cu tăcera,
Ea venea cu mângâierea

Cerul se umplea de stele
Ea umplea visele mele …

Crăiasă sufletului meu
Chip bălai de Dumnezeu

Pentru lacrimă ştergar
Mi-ai fost, Mamă, ca un dar

Un comentariu:

  1. ( 24 martie - 2008 - Doamne, plângem că ne simţim aşa de neputincioşi...aşa de neputincioşi în faţa durerii semenului nostru care este copleşit de dorul după mama....de mult plecată Acasă..))

    DE CE DOARE DORUL, MAMĂ ?

    De ce doare dorul, mamă,
    Şi-i tristă floarea din livezi?!
    De ce-amintirile te cheamă
    Şi te-nvăluie-n năframă
    Ca plânsu-amar să nu mi-l vezi?!

    Aş vrea să nu te întristez
    Cu-a' mele doruri după tine...
    Dar plâng, măicuţă , şi oftez...
    Şi doar cântarea-mi este crez
    Că o cântai în gând cu mine...

    M-ai legănat în viersu-i drag,
    Şi mi-ai şoptit-o-ncetişor...
    Până-am rămas stingher pe prag
    Că tu te-ai dus spre alt meleag...
    Umplându-mi sufletul de dor...

    Abia-ngânam prin lacrimi: ,,mamă”,
    Când pas micuţ te căuta
    Sfios, cu tremur şi cu teamă...
    De-atuncea glasul meu te cheamă
    Dorind să merg pe urma ta...

    Mai iartă-mi , mamă, dorul meu!
    ... Pribeagă-i inima din mine...
    Te caută de-atunci mereu...
    Şi totu-mi pare-aşa de greu
    Şi-aşa pustiu fără de tine!

    Doar cântul tău imi dă alin
    Şi-mi dă al Cerului fior!
    Şi parcă-s îngeri cei ce vin
    Să-mi uşureze greul chin
    Despovărându-mă de dor.

    Voi murmura mereu cântarea
    Ce m-apropie de Domnul!
    Voi înveseli şi floarea....
    Voi însenina şi zarea...
    Ca să-ţi fie dulce somnul!
    Amin!

    Miriam

    Fie ca aceste versuri să te aline măcar un pic...

    RăspundețiȘtergere